Versuri PăRăSIţI de Octavian Goga: Stinsă-i para lumânării / De pe lespedea de piatră, / Şi bătrânii, bieţi, alături / Tot mai stau, uita.. Octavian Goga Coboară toamna Coboară toamna-ncet din slavă, Năframa galbenă-i răsare Şi peste vârfuri de dumbravă Îi flutură departe-n zare. Atât de jalnic geme vântul, Cum s-a pornit acum să zboare, Pare c-a prins în drum cuvântul Unei neveste care moare. Pe urma lui un plâns se-mparte Şi-n taina codrului străbate, Toamna - Octavian Goga . Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina. Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul. Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful şurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă. Toamna noua de Octavian Goga Atat de trista-i dimineata Acum cand plange-o toamna noua, Cand cade din copaci viata Si frunze galbene ma ploua. O lume-ntreaga simti cum moare Intr-o tulpina ce se-ndoaie, In orice zvon o asteptare Si-un vis in fiecare foaie. Abia o bruma fara mila Si vara mi-a fugit departe, Rasar, movila de movila, Și-l strânge de mijloc Topindu-i puterea! Și codrul se-ndoaie; Și-l biruie vântul Râzând îl sugrumă Și-i rupe veștmântul Și părul i-l smulge Și-n văi îl aruncă. Un țipăt răsare Pe deal și pe luncă; Grăbitele păsări Cu vuiet aleargă Și norii vin stoluri Pe-ntinderea largă De spaimă s-ascunde Pârâul sub gheață - Și regele codru, Atât de jalnic geme vântul, Cum s-a pornit acum să zboare, Pare c-a prins în drum cuvântul Unei neveste care moare. Pe urma lui un plâns se-mparte Și-n taina codrului străbate, Ca niște fluturi - soli de moarte - S-alungă foile uscate. Lumina soarele și-o frânge, De somn pleoapele i-s grele, În jur de patul alb își strânge, zBp2yi2.

toamna de octavian goga versuri